Monday, December 3, 2007

strain in Aria Urbana

ziua mea incepe cu o onctuoasa injuratura a autobuzului care tocmai mi-a dat cu flit.
e frig. ma hotarasc s-o iau pe jos. yes, the lady is a tramp.
dupa 7 ani de zile in Bucuresti, inca nu sunt acasa. casa mea nu o sa fie aici si punct. imi pare bine ca nu sufar de boala eterna a romanului de a fi "apropritar". ma fascineaza drumul, nu destinatia. locuiesc aici, cu acte si cu analize la zi, dar inca sunt pe drumuri. inca mai caut.
ma uit in jurul meu pe strazi, unde cladiri sunt aruncate la intamplare, de cele mai multe ori fara o logica urbanistica. ma uit la pereti de case vechi, plini de graffitti produse la betie sau la nervi.
ma uit mai ales la fetele oamenilor. pentru ca, la urma urmei oamenii sunt cei care te fac sa te simti acasa, nu cladirile sau jobul, sau masina, sau cumparaturile de sambata dimineata din Carrefour.
oamenii sunt tristi, sunt frustrati, fac putin sex si se entuziasmeaza nepermis de mult in fata unei aberatii a societatii de consum cum este acest cel mai inalt brad din Europa, din lume, din Univers, din Calea Lactee...
nu l-a construit nimeni ca sa te bucuri tu, mah, nemancatule! e doar publicitate! pe tine nu te vrea nimeni fericit, consumatorule de margarina si de alti aditivi dubiosi!
asa ca sa ne scoatem cu totii aparatele digitale, telefoanele mobile, camerele de "luat vederi" luate in rate, D-SLR-urile meseriase si sa ne imortalizam alienarea. inghesuiti in multime, total pierduti unii de altii si de noi insine.
si de ce mi-ar pasa? nu e casa mea aici. unde oamenii nu stiu sa se spele pe dinti seara inainte de culcare, unde oamenii politici dau legi pentru a-si satisface propriile interese marunte, materiale, unde baietii de cartier au inceput sa-si lase bretonul intr-o parte si umbla cu pantaloni stramti, unde nu mai ninge niciodata, unde se face sex, nu dragoste, ca e mai scurt, unde toata lumea se plange, nimeni nu face nimic, unde... unde... ma simt ca un calator care abia asteapta ca trenul sa paraseasca statia asta.

16 comments:

Anonymous said...

MMM Bucurestiul nu poate fi "acasa"...nu are de sa-ti fie dor, nu are nimic intim sau cald.Daca urmaresti oamneii din metrou ai impresi ca metrorex organizeaza excursii pt. pacientii de la NR.9 toti sunt cu ochii goi, fixi si nu in decolteuri

albeenah said...

Oare se mai BUCURA cineva de BUCURestiul asta frate!!!
Tot apelam la formule artificiale de ni-l apropia iar de suflet (gen contructii metalice masive..care se dau drept brazi)...dar cred ca adevarul trist asta e..ca nu mai are suflet..e mort..e trist..e gri...e lipsit de viata! Nu putem impresiona Europa prin ceva de calitate si atunci apelam la cantiate! si pe mine ma intristeaza...Noroc k e iarna si stau mai mult in casa ;)

Anonymous said...

Albeenah ce comentariu "soviectic" "Nu putem impresiona Europa prin ceva de calitate si atunci apelam la cantiate!" corect, mare dreptate...Io nuinteleg daca tot simtim nevoia sa impodobim bradul de ce nu plantam unul...Bradul bucuretiului...ar fi acolo ca un simbol, ca un martor al vremii...un brad de metal nu poate tine minte

Ksiusha said...

asta e bine zis... "un brad de metal nu poate tine minte.." I like. poetic. ciudat sa pui problema memoriei pentru un popor sfartecat intre doua extreme: ori fuge de trecut si nu l mai recunoaste ca fiind al sau, ori si l aproprie intr un mod cu totul eronat( vezi cazul Vadim sau cel al nostalgicilor dupa regimu lu Ceasca)... data viitoare scriu despre filme si piese de teatru :)

Anonymous said...

Guuuuuuuraaaaaaaa! Ce ceata de plangaciosi. Imaginati-va ca nici unde pe lumea asta nu v-ar placea sa traiti. Credeti ca in alte parti e mai bine? Pe dracu! Puuuuuulaaaaaaa...
Haideti ca mi se facu rusine. Asta m-a pus, sa stiti. De fapt, nu aveam nimic inteligent de spus, dar trebuia spus ceva si trebuia dat cu pumnul in masa...cepulamea...Te ling, ma!

Jesus' Gal said...

!Muchos cuadros bonitos!

!Tengo gusto "2046" tambien!

Merry Christmas!

Jesus' Gal said...

!Muchos cuadros bonitos!

!Tengo gusto "2046" tambien!

Merry Christmas!

Daniel Carrillo M. said...

Hi, how are you?

Daniel Carrillo M. said...

Me sorprendiste con tu español...estuve leyendo tu blog tratando de entender algo de rumano, pero me fue imposible.
No me siento a tu altura, jejeje

Saludos

Ksiusha said...

no es dificil de te sentir a mi altura... tengo solamente 160 cm! me gustaria escribir en espaniol, mas que 20 palabras, pero es imposible! lo siento, tio!

Anonymous said...

Pt mine...orasele mari nu prea au cum sa imi inspire acel sentiment de acasa. Frumos blog... probabil ca o sa mi citesc din cand in cand.

Ksiusha said...

multumesc frumos, chelu.

don't be a stranger. citeste-ti cand iti face placere si cand te alieneaza orasele mari. oricare ar fi ele... :)

Bistro "La Frantz" said...

ce inseamna oamenii asemenea..:)), "nu ca ne-ar grabi careva..". am incercat un studiu pricajit pt brandul bucuresti pt "dizeratie":) si toti mi-au spus ca e perfect adevarata concluzia ca "toti vin sa faca bani."(adik punct).
Dar uite in schimb am un sentiment ciudat ca la cat de tampit e orasu asta tot are un pic de romantism(fata de cluj de ex.), asa de genu "1984". Important e sa ne gandim mereu la locurile frumoase de acasa sau sa avem puterea sa decupam "casele trantite" din peisaj.

Ksiusha said...

nu mi vine sa cred! cand toata lumea credea ca a fost inghitit de un val furios de italieni pribegi prin Ardeal!!! lucian strikes back!
hmmm bucurestiul e branduit? shit! what did I miss? cum fu la disertatie? ai dat o? d apai clar.. cine te grabeste?

Anonymous said...

bey... "acasa" o sa te simtzi cind in suflet o sa fii "acasa". restu' e amanunt, detaliu, cliseu, lucruri usor de ignorat, vinare de vint. tz tz tz...

Ksiusha said...

pai asta era ideea... ai pus punctul pe i sau pe xyz... eu in suflet nu ma simt acasa, ca daca m as simti, as putea trai si in somalia... si in new york :P

mai melcule rosu, te ai imprastiat pe tot blogul asta rarefiat. te cunosc de undeva?