Sunday, March 23, 2008

The Giant of Blues








a fost o vreme cand comportamentul, personalitatea, dar si tulburarile psihice erau considerate ca avand origine somatica, determinate fiind de cele 4 umori: sangele, flegma, bila galbena si bila neagra. asa au aparut si tipurile de temperamente si cliseele de personalitate umana si tipologiile de personaje literare. ca sa zic asa...
idealul uman al Antichitatii, stim cu totii, era un tip echilibrat, sanatos fizic si psihic si, in fine... homosexual. dar nu asta ma preocupa pe mine aici. pe mine ma preocupa dezechilibrul, aruncarea in aer a tiparelor si decodarea cliseelor. sursa melancoliei: excesul de bila neagra.
exista istorii voluptoase si pline de savoare ale melancoliei si o concluzie la prima mana ar fi ca melncolia este "boala" poetilor, a pictorilor, a ceea ce romantismul a numit "geniu". excesul de bila neagra este un blestem si o binecuvantare in acelasi timp.
daca s-ar mai folosi si azi diagnosticul asta pentru a motiva creatia, dar si tulburarea sufletului, as zice ca excesul de bila neagra naste blues-ul.
aseara Loiusiana Red spunea ca nu are nevoie sa asculte discuri, el are blues-ul in sange. adica o combinatie ciudata de tristete si putere, provocata de moarte, de nedreptatea discriminarilor rasiale, care sunt legate strans de istoria blues-ului, dar si de iubiri care s-au lasat cu "the stealing of the heart", dar si cu "the stealing of the wallet"...
el este blues-ul, asa ii place sa spuna. azi a facut 76 de ani si ma gandesc sa-l cred pe cuvant. s-ar putea ca el sa fie blues-ul, o voce a la louis armstrong cu un invelis de muddy waters si b.b.king, colegi de-ai lui de jam sessions until late at night... cu mult umor... cand blues-ul se ia prea in serios, nu mai este blues, este un fel de michael bolton cu barba.
a fost un mix prelungit pana pe la 1 jumate noaptea de american traditional blues cu accente de etno blues de la baietii de la nightlosers, care l-au acompaniat pe batranul lup.

acest post nu a vrut sa fie o cronica. nu as fi vrut sa diminuez the feeling of the blues pe care Louisiana Red l-a mangaiat intr-un mod placut aseara pe undeva prin nordul bucurestiului.
la multi ani red! oriunde te-ai afla...

Friday, March 21, 2008

Open up the Johnny Walker.. and we can forget about the ice







the Irish wolf of my lonely nights...

Saturday, March 1, 2008

I've got nuthin' but the blues...



Vali Racila si Tzetze ne-au cantat si aseara in big mamou. din seria cantari de dragul bluesului. eu va multumesc ca existati... de un singur lucru imi pare rau: ca nu am gasit panoul electric, ca sa stingem lumina, sa va lasam unplugged pana la piele, ca data trecuta, cand a picat curentul pe bune. la lumina lumanarii sunetizarea din big mamou sufera imbunatatiri semnificative. si s-ar fi auzit doar ce trebuie... maybe next time ;)