Memoria e un film foarte lung

2046

Aş vrea să dau un sens poveştii care tocmai mi s-a derulat prin lentila vieţii. Ar trebui să-mi imaginez mâna care scrie, peniţa care se mulează pe pagină şi să dau corporalitate literelor care curg fără să le fi cerut. Ar trebui să-mi imaginez, de asemenea, că tu exişti şi să mă mir în faţa ta, cel-care-eşti.
Povestea noastră începe. Dar atât. Povestea noastră este a oricăror alţi doi oameni care se întâlnesc, râd, se privesc, fac dragoste şi înmărmuresc unul în memoria celuilalt. Nu suntem decât nişte avatari ai celor-ce-am-fi-putut-să fim. Pentru că dragostea este doar e chestiune de sincronizare. Ar fi trebuit, de fapt, să ne întâlnim într-un tren care să ne ducă în viitor. În cuşeta unde ţi-aş fi oferit ceva cald de băut şi unde mi-ai fi mărturisit că ti-e frică de mine. Pentru că sunt avatarul a ceva ce ai pierdut şi la care nu te mai poţi întoarce. „În trecut, oamenii care avea un secret, urcau în munţi şi căutau o scorbură. Îşi povesteau secretul în scorbură. Apoi o acopereau cu pământ pentru ca nimeni, niciodată, să nu le afle povestea.”
Aş fi fost scorbura ta, preţ de o călătorie lungă în viitor. M-ai fi iubit pentru că ai fi purtat în pântece sămânţa secretului meu.
Aş fi plâns, întârziat şi inutil, pentru că n-aş fi fost decât o plăsmuire a imaginaţiei tale, iar lacrimile mele nu ar fi avut gust.
Toată viaţa e un şir neîntrerupt de rememorări. Întruchipări ale unei singure clipe suspendate. Pierdute... din lipsă de sincronizare. Suntem prea mult însă copiii prezentului şi rememorarea e un lux pe care nu ni-l putem permite pentru că este un act cronofag. De aceea, este posibil să nu ne mai întâlnim niciodată. Povestea noastră nu va fi scrisă. Eu am scorbura mea, tu o ai pe a ta. Secretele noastre nu sunt tangenţiale.
Sunt un om care caută. Sunt un voyeur-ist într-o permanentă căutare de găuri în uşi sau în pereţi. Trăiesc cu poftă din poveştile celorlalţi, imaginându-mi că sunt ale mele. Sunt suspendat undeva între viitor şi trecut, într-un prezent întârziat. Locuiesc la 2046, acolo unde mi-am dat intalnire cu toti avatarii mei, în speranţa că vom putea debita împreună un final fericit.