
n-am mai dormit de ani de zile si am devenit de nerecunoscut
cand imi pieptan degetele lungi, cand ma aud in castile
care imi cresc armonic din urechi
ma chinuie gandul ca n-am sa te mai visez niciodata
ca goliciunea ta a ramas neexplorata de ochiul meu,
cel mai frumos ochi din lume
ca nu o sa ne mai privim de foarte aproape pana cand
ne-am transforma in ciclopi
ca nu o sa-mi mai zdrobesc gandurile de spatele tau
ca degetele mele nu o sa mai simta cum iti creste barba
de cand nu mai dorm tu zaci abandonat printre pescarii ocazionali
din mintea mea, inca infasurat intr-un sac de plastic
in care ti-am taiat o bresa ca sa poti respira.
trebuie sa dorm ca sa poti sa incoltesti din tampla mea
si sa mi te lipesti de obrazul stang
ca sa te pot contempla narcisic in fiecare dimineata.