Sunday, June 8, 2008

Nişte bule


suntem o aglomerare de bule. mici vietăţi de tristeţi variate care gravitează una în jurul alteia. fiecare în bula lui, care se închide ermetic. dacă ne-am putea vedea strânşi mai mulţi la un loc, am zice că suntem nişte imenşi ciorchini de struguri trataţi chimic ca sa ajungă cât mai grabnic la maturitate.
cel mai interesant este dispozitivul prin care comunicăm: un microfon sudat pe faţa desemnată ca atare dintr-o comodă convenienţă, pentru că noi nu avem nici faţă nici spate. microfonul este dispozitivul nostru principal de comunicare şi ţipăm când trebuie să ne transmitem mesaje, pentru că nu ne auzim propriile voci.
de aici apar tot soiul de interpretări greşite. unii se cred iubiţi, alţii se cred urâţi, ca de fiecare dată când comunicarea pune decibelii la bătaie.
în altă ordine de idei, ştim cu toţii că trăim într-o perpetuă posteritate a Turnului Babel. numai că, de data aceasta, ne-am făcut-o cu mâna noastră, pentru că Dumnezeu s-a mutat şi El în bula Lui atotputernică, omniscientă şi relativ prezentă, de unde nu a mai vrut să ştie de noi.
în rest, avantajele bulei sunt multiple: spaţiu mult, confort decomandat, centrală proprie, termopan de convenienţă, fără obligaţii.
totuşi, când cădem pe gânduri în imensele noastre fotolii roşii de bule, ne pare rău de un singur lucru: că am pierdut abilitatea de a vorbi în şoaptă. şi când facem dragoste unul cu altul, fiecare închis egoist în bula lui, trebuie să ţipăm lucruri porcoase, să dăm din mâini şi din picioare, ca să demonstrăm că simţim ceva. uneori chiar trebuie să ne îmbrăcăm colorat şi să emitem semnale cu fum pentru o simplă îmbrăţişare.
povestea noastră este mult mai lungă. însă eu una, trebuie să ies din bulă, pentru că, de la o vreme, am răguşit de la atâta ţipat şi nu mă mai vede nimeni să-mi aducă măcar un pahar cu apă.
vă salut în şoaptă!

6 comments:

azde-la-a-la-z said...

Uneori chiar dacă ţipi "vreau sa te strâng în braţe - o sa fie bine" - nu te aude...probabil de la propria bulă. Şi Dumnezeu a lăsat tot felul de bule pe lumea asta...unele mai antifonate ca altele!...oare să încerc cu nişte dinamită ca să sparg nişte bule?...bubbles...bubbles

savoir faire said...

tu poti sa tipi... I keep on fallin'... daca nu spargi o bula, spargi audienta :P.

lucian said...

ce frumos spus, felicitari!:)
as avea multe de spus pe tema aceasta, atat in ce priveste societatea, raportarea la cel ce mananca din ciorchine cd vrea, la faptul ca tipam mereu, unii facandu-si publicitate, altii disperand.
Gandindu-ma la bule, dragostea ar fi atunci o anomalie de doua bule impreunate, sau 3,4 de la caz la caz:)
Si o intrebare, cei care nu au aparat atasat de tipat cum crezi ca se exprima?
Spor la mai multe bule date:)

savoir faire said...

e aia sunt specimenele mai putin privilegiate, sunt aia care tipa in interior.

sunt privilegiate doar intr-o anumita masura. sunt foarte lucizi. insa sunt defecti. tot tipand inauntru, si nu de fiecare data INTRU, bula lor devine o chestie imposibil de suportat. si astia tot tind sa distruga bula si sa razbata inspre altceva. unii reusesc, unii esueaza. oricum dragostea ajuta mult la evadarea asta din bula. dragostea se intampla abia atunci cand s-au spart bulele.
moama cat am scris. happy now? :D

melcu' rosu said...

mda... si iesi din bula si vezi ca stai si te uiti la alte bule din afara bulei. tz tz tz... si?
a vorbi in soapta e o arta - putini o pot deslusi, draga mea. restul se uita la drobul de sare de pe soba.:)

savoir faire said...

bine ai venit pe la noi, melcule!

nu te lua de drobul de sare ca e din patrimoniu national!

adica pana la urma e absurd si sa stai in bula, si sa iesi din bula. interesant... dezvolta te rog, dezvolta...