Wednesday, April 23, 2008

Nu vă supăraţi, aveţi o pungă?



via Vlad Nancă

Avem noi un ministru, al mediului, care e băiat mai occidental aşa, pentru că e ungur. Gen străin. Sâmbăta asta, la Sfântu Gheorghe, a declarat că, până la sfârşitul anului se va interzice distribuirea de pungi de plastic gratis în magazine. Proiectul a fost propus încă de la inceputul anului acesta, iar ideea este ca pentru pungile din platic nebiogradabile folosite in magazine să fie percepută o taxă, pentru a motiva distribuitorii şi vânzătorii să folosească pentru ambalare materiale alternative, reciclabile, eventual care să se degradeze în mai puţin de 200 de ani, cam cât îi ia unei pungi normale de plastic sa dispară into the wild :)

Chinezii au reuşit, irlandezii la fel, iar pungile de hârtie în care îşi cară americanii the groceries au devenit deja un simbol al pop-culturii holywoodiene. Francezii se duc la supermarché cu rucsacul în spinare pentru că nu pupă pungi jamais... Chiar şi în Maramureş autorităţile se gândesc să interzică la eterna pungă.

Întrebarea care se pune firesc la aflarea acestei ştiri este: suntem cu adevărat pregătiţi să renunţăm la pungă? Să nu uităm fascinaţia pe care o exercitau asupra noastră supermarketurile occidentale acum vreo 20 de ani. Atunci când scăpa vreun tătic de-al nostru afară, venea încărcat nu numai cu bomboane Kojak şi gume-biluţe-colorate, dar şi cu nenumărate pungi, sacoşe. De la cele cu design minimalist, inscripţionate cu simpla siglă a unui unui modest supermarket de cartier, până la cele baroce, abundent colorate cu flori, fete, filme, băieţi. Ei bine, aceste pungi aveau o mare calitate semnificativă la vremea aceea: erau gratis! Şi puteai să iei câte vrei! N-aş vrea însă să insist asupra resorturilor psihologice care împingeau la o fascinaţie prostească în faţa abundenţei capitaliste. Au scris băieţi mai deştepţi şi mai culţi ca mine:D (vezi Pleşu, Cărtărescu...)

Ei bine, după aproape 20 de ani, încă manifestăm o fascinaţie ciudată pentru pungi. Să ridice mâna sus cine dispune de una bucată mamă care păstrează cu sfinţenie, undeva la loc ferit, un teanc de sacoşe "din alea bune", pe care le scoate salvator în situaţii de criză. Să ridice mâna care a văzut, nu o dată, în supermarket, pensionari care iau întotdeauna o pungă în plus, ca să care franzela abia cumpărată. Ok, acum lăsaţi mâinile jos, că oricum nu sunt nimănui de folos, cum zicea Vexxatu, punga are o viaţă proprie, cu personalitate şi mofturi. Să nu uităm că ea este şi un accesoriu ultrauzitat de femeia de vârstă medie, studii la fel, mamă de familie cu 1,3 copii şi bărbat consumator de bere Neumarkt. Dimineaţa la serviciu, alături de nelipsita geantă neagră, asortată cu pantalonii de stofă, cu dungă şi cu geaca de fâş, tot neagră de controlor ITB, atârnă PUNGA. De la BILLA, CARREFOUR, METRO, puţin importă. Ea există şi ne întâmpină dimineaţa şi seara la metrou şi la autobuz, orchestrând libretul sec al unor feţe lipsite de feminitate.

Fac ce fac şi ajung la metrou. Nu este intenţia mea predilectă, dar nu poţi vorbi despre pungi, fără să bagi în seamă şi transportul în comun. Şi pentru că sunt în zonă, a văzut cineva aurolac fără pungă? Cerşetor fără pungă? Homeless fără pungă?

Se mai poate analiza încă mult hermeneutica năucitoare a modalităţilor de folosire a pungii la români. O concluzie este însă evidentă: PUNGA este un element esenţial al cotidianului urban românesc. Îmi pun problema atunci: dacă nu se mai dau pungi gratis, trebuie să ne apucăm să facem provizii. Să atentăm la rezervele obligatorii ale mamelor, nici nu mai contează ale cui mame sunt, important e sa aibă pungi! Să alergăm după aurolaci şi să jefuim cerşetorii, de la anul pungile o sa fie pe bani!

Mă gândesc cât de uşor am renunţat la bun-simţ, bun-gust, simţ al ridicolului, simţ al valorii şi respect pentru celălalt. Ei bine, pentru pungă am senzaţia că se va vărsa sânge!

Tuesday, April 22, 2008

New wave Roc

Mi-am operat putin fata, dar, din fericire, spatele este acelasi. La fel si profunzimile nedisimulate ale html-ului meu interior intrinsec si inclusiv.

Ca sa celebrez aceasta schimbare, imi vine sa postez in delir, dar e cam tarziu si imi duc ratzushtele la cuib. Asa ca apelez la o poza imprumutata de la un vecin de aci de blog, Dragos Novac, un meserias. eu am numit-o poemul cantat al promiscuei scari de bloc bucurestene:


si ca sa fie cu adevarat o seara glorioasa, o sa-mi las my new wave audience cu o intrebare: ce credeti ca se face cu ratusca din urmatoarea imagine, venita tot din seria poeme cantate, dar de data aceasta in sex-shop. eu m-am gandit ceva pana sa ma prind, sper ca sunt pe drumul cel bun intr-ale initierii erotice cu animalutze de plastic. n-am vrut s-o spun asa cum a iesit...

via marius celui caruia ii multumesc pentru faptul ca ratzushtele sado-maso din plastic ii amintesc de mine :)

Friday, April 11, 2008

The Un_born audience



nici macar nu-mi place techno, dar tipii astia doi, care am inteles ca sunt foarte tari pe stilu-asta-repetitiv-care-ma-seaca-de-obicei, mi-au atras atentia. intotdeauna presupun ca exista probleme de pozitionare. in marketing a fost brevetat conceptul, dar ne cautam pozitionari in mintea celorlalti in viata de fiecare zi, pentru a ne putea defini pe noi insine.
am incercat sa inteleg de ce ai vrea sa-ti cauti o pozitionare, ca artist (chiar si techno :)) intr-o entitate care inca nu fiinteaza. care nu poate emite o parere asupra ta si asupra sunetelor pe care i le transmiti. pai e simplu. ai publicul perfect. pentru ca este potential pur. e ca si cum te-ai intoarce in timp si ai mixa pentru omul de Cro-Magnon si ai astepta dupa aceea sa vezi cum se dezvolta pana la stadiul dubios de astazi. un fel de joaca de Dumnezeu asa, dar un Dumnezeu putin cam plictisit.
sunt curioasa cum se masoara efectele techno-ului administrat copiilor nenascuti inca... mi-e teama sa ma gandesc. asa ca dau mai departe.

Wednesday, April 9, 2008

Viata mea e un club de noapte underist

in tranzitie spre ziua de maine, cu muzica in cap, pentru ca nu am nevoie de casti si intre doua filme porno la care am ratat deznodamantul, ma mai opresc si pe propriul blog unde imi pun probleme de identitate. de identitate virtuala normal.
cine sunt, ce caut aici pe adresa asta, de ce dracu n am ales un nume mai ok pentru blog, pentru cine scriu atunci cand scriu, de ce mi am facut blog in primul rand... oricum sunt foarte plictisita si oricum nu aveam chef sa scriu dar am niste amici care ma tot pun sa scriu cand io n am chef si uite asa pot sa scriu orice oricum imi bag picioarele imi e foarte somn as fi vrut sa fiu barbat dar asta nu inseamna ca sunt lesbiana. imi plac si femeile dar numai vara si asezonate cu putin patrunjel dupa ce sunt perpelite in suc propriu.
promit sa ma fac fata postmoderna si cu ambitii corporatiste, cu blog la zi in care sa comentez stiri de ultima ora, reclame straine imbecile si cine mai vine best'fest si cu zoso in blogroll.
pana atunci sunt foarte plictisita asa ca nu mai imi spuneti sa mai scriu, lasati ma sa dorm ca am nevoie de odihna si de o ciorba buna.